Ostuni

Ziua a patra a vacanței noastre a fost dedicată orașelor Polignano a Mare și Ostuni. Dacă prima parte a zilei am petrecut-o în Polignano, cu mare albastră care îl îmbrățișează, în jurul orei 13 am pornit către Ostuni sau Orașul Alb.

Ostuni este o atracție turistică renumită pentru construcțiile sale vechi, vopsite în alb, pentru centrul istoric destul de bine conservat, pentru panorama asupra mării și a Văii Itria cu măslinii săi seculari și podgoriile cu viță de vie.

În doar 40 de minute am parcurs cei 49 km care despart cele două orașe. Măslini cu trunchiuri în forme care mai de care mai ondulate, mai tineri sau mai bătrâni și podgoriile cu viță de vie au făcut ca acest drum să fie o încântare. 

Chiar dacă noi am fost cu mașina, trebuie să știți că puteți ajunge și cu trenul aici, Ostuni şi Polignano a Mare aflându-se pe aceeaşi linie de cale ferată operată de compania de stat Trenitalia.

Puteți cumpăra toate biletele din Stazione Centrale din Bari, pentru a nu pierde timpul în alte gări. Costurile sunt următoarele și puteți vizita 2 orașe într-o zi, dar cred că ar cam fi un tur de forță: 

• Bari – Ostuni 6 euro/persoană;
• Ostuni – Polignano a Mare 4 euro/persoană;
• Polignano – Bari 3 euro/persoană. 

Când ajungeți în Ostuni, puteți cumpăra bilete de autobuz către oraș din micul bar aflat în stânga ieşirii din gară (1 euro/biletul). Gara este la câţiva kilometri de oraş şi drumul până în centru durează cam 15 minute cu autobuzul sau vreo 30 de minute pe jos.

Orașul este construit pe 3 coline, așa că l-am putut admira în toată splendoarea de departe. În oraș am găsit destul de ușor loc de parcare, exact pe strada principală care duce către centru. Există indicatoare cu toate informațiile legate de parcare, unde este voie să se parcheze și automate unde se poate plăti. Ora de parcare costă 1 euro, iar între orele 13 și 17 este gratuit.

După ce am parcat, am pornit agale către Piazza della Liberta, punctul central al orașului. Aceasta este o piață largă, deschisă, cu magazine, gelaterie, punct info, restaurante, terase, dar și clădirea primăriei (care este impresionantă). În mijlocul pieței tronează un obelisc care se vede de oriunde și care îl reprezintă pe Sant’Oronzo, protectorul orașului, dar se pot vedea și niște site-uri arheologice unde se pare că încă se lucrează. Bineînțeles, nu putea lipsi și o biserică, aici putându-se vizita biserica De San Francesco D’Assisi.

De acolo, din piață, a început și plimbarea noastră prin orașul vechi. Ostuni este un oraș mic pe care în 3 ore l-am bătut de la un capăt la altul, cu toate opririle de rigoare prin magazine.

Masa de prânz am ales să o luăm la unul dintre restaurantele bine cotate pe TripAdvisor, Osteria Ricanatti (adresa: Corso Cavour 37). Programul lor este 12-15 și 19 – 23. Restaurantul are doar vreo 7 mese în interior, este decorat foarte frumos și nu ipresionează cu nimic din stradă. Servirea a fost foarte promptă și profesionistă, ospătarul fiind tot timpul cu zâmbetul pe buze. Mâncarea a fost excepțională, iar prețurile destul de ok:

1 pahar de vin – 4 euro

1 sticlă de apă – 4 euro

Ton pregătit în 3 feluri – cam 20 euro; a fost prezentat într-un mod elegant și gustul a fost divin;

Cod cu sparanghel și cartof dulce – 18 euro; a fost delicios; 

Tiramisu – 8 euro; a fost excelent, însă destul de mică porția;

1 cappuccino – 3 euro;

Coperto – 3 euro/persoană.

Am primit din partea casei, ca aperitiv, un amuse bouche, ulei de măsline (un pic cam amar pentru gustul nostru, obișnuiți fiind cu cel grecesc) și 5 feluri de pâine, toate fiind foarte proaspete și pregătite din ingrediente locale.

Ne-am simțit foarte bine aici! Spre rușinea noastră, nu ne-am dat seama că trecuse de ceva timp ora de închidere, adică 15, însă ne-au servit în continuare cu zâmbetul pe buze și ne-au lăsat să stăm cât dorim. Nu cred că se întâmplă asta în multe locuri! Dacă ajungeți în zonă, nu ratați acest restaurant de familie!

După ce ne-am potolit foamea, am început plimbarea pe străzile înguste, multe labirintice, pavate cu piatră cubică. 

Am hoinărit pe străduțe, am intrat în magazine artizanale, am admirat casele albe cu flori și arbuști la intrare, dar și cele mai atrăgătoare terase, amenajate în mici piețe sau în zona bisericilor importante: catedrala Gotică, fosta Mănăstire a Carmelitelor care astăzi adăpostește Muzeul Civilizației preclasice din zona Murgia Nordică, Chiesa di San Giacomo di Compostela. Am trecut și pe sub cele 2 porți ale vechii cetăți, Porta Nova și Porta San Demetrio.

Când am ajuns la zidurile orașului, am putut admira cel mai bine minunata combinaţie coloristică a zidurilor albe, a măslinilor verzi, a câmpiei roşiatice şi, în depărtare, a mării albastre. Ce mai, un spectacol garantat de culori!

Ostuni este un oraş încântător, cu străduţe labirintice pietruite pe care le urci şi le cobori, cu ochii fugindu-ţi spre casele cu ziduri albe, florile colorate și oameni zâmbitori, cu magazine pline cu produse locale și de artizanat. Un loc al relaxării totale şi al plimbărilor tihnite, fără o ţintă anume, așa cum deja ne-am învățat în această vacanță.