Polignano a Mare

Ziua a patra a vacanței noastre în Puglia era o zi specială pentru noi. Având în minte imaginile văzute înainte de a pleca de acasă, am hotărât să vizităm Polignano a Mare și, dacă mai avem timp, Ostuni.

Polignano este un orășel mic așezat pe un mal stâncos deasupra mării de un albastru ireal, cu multe grote. La fel ca și în Monopoli, în Polignano nu există obiective importante, cel mai mult apreciezi atmosfera și măreția naturii.

Din Bari se poate ajunge în Polignano pe mai multe căi: cu autobuzul, cu mașina sau cu trenul. Cu mașina se face cam 20 minute, iar cu trenul, cu compania Trenitalia, aproximativ 30 minute.

Bine de știut: biletele pentru tren se cumpără de la automatele din gară, costă 3 euro și se validează înainte de urcarea în tren.

Am plecat din Bari către Polignano a Mare, distanța dintre cele două orașe fiind de aproximativ 37 km. Călătoria a durat vreo 25 de minute, timp în care ne-am bucurat de peisajele frumoase pe care le vedeam. Waze a fost ghidul nostru până acolo. Urmând indicatoarele din oraș, am găsit o parcare cu câteva locuri libere. Am hotărât să achităm 3 ore la automatul din parcare, și, dacă stăm mai mult, venim și prelungim. Ora de parcare costă 1,50 euro.

Plătiți întotdeauna cât aproximați că stați, sau chiar puțin mai mult. Poliția locală este foarte vigilentă și patrulează constant prin parcări pentru a da amenzi. De asemenea, respectați indicatoarele. Dacă oprirea/staționarea este interzisă dar, totuși, vă gândiți să parcați acolo din lipsă de locuri libere, vă sfătuiesc să nu o faceți. Sunt foarte stricți cu cei care încalcă legea. Mai bine parcați mai departe sau plătiți puțin mai mult pe oră decât să luați amendă.

Dacă zilele anterioare au fost mohorâte și presărate cu stropi de ploaie, ziua aceasta era frumoasă, cu soare strălucitor și cer senin. Și asta ne-a făcut și mai fericiți!

Polignano a Mare este renumit pentru trei lucruri: primul dintre ele îl reprezintă, fără îndoială, panoramele superbe care se deschid de pe stâncile ameţitoare de unde, an de an, în cadrul competiției Red Bull Diving, cei mai curajoși plonjează în apă de la zeci de metri înălțime.

Al doilea lucru cu care se mândreşte oraşul este îngheţata. Pot confirma că reputaţia îi este binemeritată. Vă recomand gelateria-cofetăria Martinucci din Piazza Garibaldi. Au printre cele mai bune înghețate pe care le-am mâncat în Italia, având o experiență de vreo 70 de ani. O cupă de înghețată costă 2 euro.

Cel de-al treilea lucru cu care se laudă localnicii nu este în fapt un lucru, ci o persoană, pe numele său Domenico Modugno, al cărui cântec “Volare” a făcut furori în anii ’60.

Priveliștea pe care ți-o oferă acest oraș este într-adevăr superbă. Străzile duc spre mare. O mare cu diferite nuanțe de albastru, un albastru incredibil. O mare care a săpat în stânci, formând grote. 

Primul loc pe care l-am văzut și pe care nu trebuie să-l ratați, oricât de scurtă ar fi vizita în Polignano a Mare, este Ponte Lama Monachile podul de unde am admirat cea mai frumoasă plajă din zonă, Cala Porto. Aflată într-un mic golf, plaja în sine este plină de pietre, însă impresionează prin așezare, prin culoarea și limpezimea apei. Stânci abrupte închid golful pe două laturi. Ca să se ajungeți la ea, trebuie să coborâți scările de sub pod, destul de multe. Noi nu am făcut-o, ci am mers după inspirație, ajungând la statuia lui Domenico Modugno. De aici, de la statuie, priveliștea asupra mării este copleșitoare. Mai multe trepte coboară spre mare. Coborându-le, ni s-a tăiat respirația! Marea părea nesfârșită! Stânca modelată de apă se așternea sub picioarele noastre în diferite culori, însă trebuia să fim foarte atenți cum pășim, nu cumva să ne scrântim vreun picior. Aici am admirat marea în toată splendoarea ei și ne-am lăsat mângâiați de soare.

Deoarece ne depărtasem de orașul istoric, ne-am întors în Piazza Garibaldi, locul de unde aveam acces în orașul istoric, prin poarta veche a orașului. Restul punctelor de interes, adică faleza Mării Adriatice cu grotele și balcoanele create de cel mai bun artist al lumii, natura, aici se află. Deci, Piața Garibaldi este punctul de plecare pentru a descoperi Polignano a Mare.

Bineînțeles, am făcut o oprire și la una dintre puținele cafenele din oraș, recomandată fiind pe TripAdvisor, Millenium Cafe. Un cappuccino costă 1,80 euro, un croissant 1,30 euro. A fost cel mai ok cappuccino pe care l-am băut în această zonă. Am încercat și o înghețată de la mult lăudata gelaterie-cafenea Mario Campanella. Un 1,80 euro/cupa. Cea mai dezamăgitoare înghețată!

Toate micile străduțe din partea stângă conduc spre faleză și spre mare. Zona ba se îngustează, ba se lărgește. Ele sunt strâns legate între ele, sunt pline de tot felul de magazine, dar și de mici cafenele fermecătoare. Clădiri albe, mici piațete și balcoane de unde ai priveliști impresionante, dar și grote se ivesc în drumul nostru. 

Noi am descoperit vreo 6 puncte de belvedere de unde am admirat fascinați peisajul mării. Un grilaj din fier ne despărțea de marea pe care o aveam la picioare. Casele parcă țâșneau din apa mării, din grotele săpate de aceasta. Sper ca pozele să vă convingă mai mult decât o pot face eu prin cuvinte.

Tot în această zonă, într-o grotă, se află și renumitul restaurant, Grotta Palazzesese. L-am văzut de la distanță. Când încă mă documentam pentru această vacanță, am verificat meniul și review-urile de pe TripAdvisor și am concluzionat că nu merită să mâncăm de prânz acolo. Prețurile nu sunt deloc mici, însă mâncarea este mediocră. Doar priveliștea este extraordinară. Dar asta aveam din plin în Polignano a Mare! Puteți verifica meniul restaurantului aici Grotta Palezzese. Dacă doriți să vă bucurați de priveliștea senzațională de aici, aveți grijă să vă faceți rezervare din timp.

Deoarece ne doream să vedem și Ostuni, am hotărât să ne luăm adio de la fermecătoarea mare și să plecăm către orașul alb.