Matera și Altamura

Matera și Altamura

În vacanța noastră din Puglia ne propusesem să colindăm în lung și în lat regiunea, deci aveam nevoie de un mijloc de transport rapid și la îndemână pe timpul sejurului, pentru a valorifica la maxim cele 6 zile cât urma să stăm acolo. Știam că transportul în comun este foarte ok și la prețuri acceptabile, dar, începând cu data de 1 mai, autoritățile au hotărât să modernizeze anumite drumuri și trasee pe calea ferată.  De exemplu, până în Matera făceam minim 3 ore/dus și costa 16 euro/2 persoane. Asta însemna 6-7 ore pe drum și 32 euro biletele. Inacceptabil! Așa că, cu doar 2 zile înainte de plecare, am hotărât să închiriem o mașină. Pentru prima dată. Cum puteți închiria o mașină, care sunt pașii și care a fost experiența noastră puteți citi în articolul Cum închiriezi o mașină în Bari, Puglia.

Așa că, la ora 9 fix, ne-am preluat mașina de la biroul Avis și am plecat către Matera. Vremea era destul de urâtă: ploua, bătea vântul și era și destul de răcoare.

Despre Matera citisem că:

  • este considerat al doilea cel mai vechi așezământ care a fost locuit permanent după Petra;
  • că este în patrimoniul Unesco;
  • că este capitală culturală europeană anul acesta;
  • în orașul vechi oamenii trăiesc în continuare în locuințe săpate în stânci calcaroase numite Sassi, la fel ca strămoșii lor preistorici de acum 9000 de ani
  • zona a fost reabilitată si restaurată începand cu anul 1990.
  • aici au fost filmate peste 50 de filme, majoritatea cu teme biblice, din care cel mai cunoscut fiind Patimile lui Hristos regizat de Mel Gibson.

Matera este situată la 62 km sud de Bari. Drumul până acolo a fost frumos, ușor de parcurs, cu peisaje frumoase. Traseul ne-a fost indicat pe Waze. Locurile de parcare sunt la fel ca în Bari, marcate pe culori: albe – locuri de parcare fără plată (dar foarte rare), galbene – locuri de parcare pentru rezidenți și persoane cu handicap, albastre – locuri de parcare cu plată. O oră de parcare costă între 0,50 – 2 euro/oră, în funcție de zonă, A fiind cea mai scumpă. Biletul de parcare se cumpără de la un automat și, apoi, se pune pe bordul mașinii, la vedere. Majoritatea automatelor acceptă doar monede și card, așa că este bine să fiți pregătiți cu mărunt. Plătiți întotdeauna cât aproximați că stați, sau chiar puțin mai mult. Am parcat pe un loc cu plată la aproximativ 100 m de Piazza Vittorio Veneto și am ales să folosim aplicația mobilă EasyPark, plătind la minut timpul de parcare. A fost un avantaj, plătind exact cât am stat și, de asemenea, am putut prelungi timpul de parcare ales inițial fără a fi nevoiți a ne deplasa la mașină. Există un afiș lipit pe automat unde sunt scrise toate informațiile despre cum se folosește această aplicație.

Chiar dacă vremea era urâtă, eram destul de mulți turiști.

Punctul de plecare al plimbării noastre a fost Piazza Vittorio Veneto, locul de unde începe orice vizită în Matera, orașul vechi. De aici începe și traseul pietonal. Piața era largă, destul de plină de turiști. Am admirat frumosul monument Mater Domini, chiar de la intrarea în piață, Palazzo Del Governo, care domină toată piața, accesul către fascinanta lume subterană din Matera, dar și un punct de belvedere către Sassi di Matera.

Fiind destul de flămânzi, ne-am îndreptat către o cafenea, Caffe Ridola fiind alegerea noastră. Aici am servit:

  • Un sandwish cu mortadella și proscciuto – 7 euro
  • Vinete cu parmesan – 9 euro
  • Un croissant cu unt – 1 euro
  • Cappuccino – 2 euro

Toate au fost foarte bune, proaspete și exact ce ne trebuia în acel moment. Îi găsiți la adresa Via Ridola 19 și au program între 8:15 și  23:00. Pagina lor de Facebook este aceasta.

Apoi am început explorarea orașului.

Matera ni s-a părut și de fapt chiar este, un oraș fără culoare. Totul este gri, totul este din piatră, iar florile nu mai fac parte din peisaj ca în alte orașe. Am găsit și aici mici colțuri verzi, dar nu cu flori sau cu mai puține ca în celelalte orașe.

Ne-au impresionat sassi, locuințele săpate în piatră și îngrămădite haotic una peste alta în malul abrupt al văii.

Ne-am plimbat câteva ceasuri în lung și în lat pe străduțele din piatră, am vizitat magazinele cu decorațiuni și suveniruri, însă prețurile ni s-au părut destul de mari pentru calitatea oferită și am admirat bisericile și casele cu ornamente frumos sculptate.

Din păcate, se făcea din ce în ce mai frig, ploaia nu se oprea decât foarte rar și vântul ne împingea tot mai tare. Nefiind pregătiți pentru o asemenea vreme, ne-am declarat învinși și am plecat către restaurantul Trattoria Lucana. Acesta nu se află în orașul vechi, ci în orașul nou, aproape de granița cu cel vechi, pe Via Lucana 48. Îi găsiți și pe Facebook, aici. Este un restaurant de familie, simplu decorat, cald și care ne-a făcut surpriza de a-l găsi aproape plin, și nu neapărat cu turiști. Ăsta era semn bun! Dar am găsit o masă de 2 persoane și am comandat următoarele:

  • Bruschete de casă – 2 euro/porția
  • Vițel cu rucola, parmesan și cartofi pe plită – 13 euro
  • Paste cavatelli alla Lucanel, o specialiatte a casei – 10 euro
  • O carafă de 500 ml cu vin roșu, vinul casei – 5 euro
  • Apă 1 l – 2 euro

Coperto a fost 2 euro/persoană. Am primit din partea casei niște gogoșele fierbinți, proaspăt scoase din tigaie.

Ca și în celelalte zone ale Italiei, și aici există un program pentru restaurante, cafenele și baruri. De obicei, deschid între 12 și 15, apoi seara de la 19 la 23.

Vremea înrăutățindu-se și mai mult, am luat hotărârea de a ne îndrepta către Altamura sau orașul pâinii.

Altamura, un mic orășel aflat la aproximativ 45 km de Bari, cunoscut și sub numele de “leonessa della Puglia” (leoaica din Puglia) sau orașul pâinii, dă numele unei pâini speciale: Pane di Altamura DOP. Această pâine are un termen mai lung de păstrare, între 7 și 15 zile.

Acolo am găsit un loc de parcare fără plată și ne-am îndreptat către brutăria cea mai bine cotată pe TripAdvisor “Panificio del Duomo”. Aceasta se află exact în mijlocul orașului, lângă catedrală. Aici am găsit o multitudine de sortimente de biscuiți, cu umplutură și fără, ștrudele, pâine și fursecuri, dar și bere și suc. Există și câteva mese în interior pentru cei care vor să se bucure acolo de oferta din vitrine. Ni s-a dat să gustăm din mai multe dulciuri și, în final, am ales o pungă mare cu biscuiți făcuți manual și unii din migdale, dar și celebra pâine. Biscuții sunt foarte buni și acompaniază perfect cafeaua de dimineață, păstrându-se foarte bine mai mult timp.

Pâinea este densă, moale, pufoasă și gustoasă, exact cum îmi aduc aminte că era pâinea bunicii. A fost perfectă pentru un sandwish cu sos pesto, mozzarella și mortadella!

Adresa la care îi găsiți este Via del Melograno 17 și au program de la 7:30 la  23:00. Pe Facebook îi găsiți aici.

Apoi ne-am energizat cu un cappuccino de la Mokambo, o cafenea-gelaterie aflată exact lângă catedrală. Un cappuccino costă 1,20 euro și este destul de bun.

Vremea nu era așa rea precum în Matera, doar norii cenușii erau prezenți și nu ne-au permis să facem cele mai bune poze.

Centrul istoric al orașului are în inima lui, ca peste tot în alte orașe, domul din Altamura, o biserică frumoasă dedicată Sfintei Marii de Assunta. De acolo pleacă zeci de străduțe foarte înguste, cu clădiri vechi, bisericuțe și mai vechi, toate frumos decorate cu ornamente în stil gotic. Piatra albă și bej este materialul din care este construit orașul. Vizavi de catedrală am admirat palatul Melodia, cu ale sale impresionante coloane de marmură.

Ieșind puțin din centrul vechi, am observat copacii cu coroane bogate, în formă dreptunghiulară, palmieri și alți copaci care dădeau culoare și viață orașului. La ora aceea, toți italienii își făceau siesta, așa că vedeam mai rar oameni!

Pentru noi a fost o adevărată aventură să mergem cu mașina pe străduțele înguste, noroc că nu aveam o mașină mai mare. Uneori, treceam cu oglinzile la doar câțiva centimetrii de ziduri. Și șoferii sunt la fel ca cei din Bari: zăpăciți, nu prea știu să acorde prioritate (nici pietonilor, nici mașinilor) și merg destul de tare.

Pentru noi au fost suficiente vreo 2-3 ore de plimbare pe străduțele micului oraș, așa că am hotărât să ne îndreptăm către casă. Urma ca a doua zi, o zi importantă pentru noi, să o petrecem în Polignano a Mare și Ostuni, așa că vroiam să ne și odihnim.

Concluzia zilei?

Matera este un oraș frumos, plin de istorie, însă care, pe noi, nu ne-a impresionat mai mult ca alte orașe, nu ne-a făcut să dorim să ne mai reîntoarcem, așa cum am simțit în alte părți.

Poate a fost și vremea de vină, aceasta nelăsându-ne să ne bucurăm cum ar trebui de plimbare pe străduțele orașului, dar noi, dacă am putea reveni într-un oraș, am prefera oricând Monopoli (impresii aici). Oare suntem noi singurii care nu am fost fermecați de Matera?

Altamura merită vizitat în drumul de întoarcere spre Bari, chiar și numai pentru pâinea care a fost declarată de câteva ori cea mai bună pâine din lume, inclusiv de Horațiu, în anul 37 î.Hr., care a spus că aceasta “este de departe cea mai bună pâine pe care o pot mânca” și îi sfătuia pe cei care călătoreau să își facă provizii pentru drum cu o cantitate mare din această pâine.

1
Ai ceva de zis? O poți face aici:

avatar
1 Comment threads
0 Thread replies
0 Followers
 
Most reacted comment
Hottest comment thread
0 Autorii comentariilor
Cei mai noi autori ai comentariilor
  Inscrie-te  
Cele mai noi Cele mai vechi Cele mai votate
Anunță-mă de
trackback

[…] A treia zi am vizitat Matera și Altamura (am povestit aici despre ele); […]

Închide