Bari

“If your doctor has ever told you about the healing power of wine, head to the heel.”

Aceste cuvinte frumoase le-am citit într-un articol din New York Post despre o regiune superbă, Puglia. De ceva vreme, Puglia a fost numită “noua Toscana” și tot mai mulți oameni încearcă să descopere acest loc – o oază cu plaje grozave, mâncare bună și orașe pline de farmec. Și am început și noi să visăm la ea!

Visul s-a adeverit în momentul în care am hotărât unde dorim să petrecem a treia aniversare a căsătoriei noastre, mai ales că am prins și o super ofertă la biletele de avion cu Wizz Air. Astfel, în perioada 25-30 mai, ne aștepta o vacanță frumoasă în Bari.

Zborul București-Bari este destul de scurt, aproximativ o oră și 30 minute. Aeroportul din Bari este micuț comparativ cu altele din Italia sau Europa. Asta este, desigur, un avantaj: în câteva minute ești pe peronul din fața aeroportului, așteptând să pleci spre oraș.

Ca să ajungeți de la aeroport în Bari sunt 3 opțiuni:

1. Autobuzul 16 – cea mai ieftină opțiune, dar și cea care durează cel mai mult. Biletul se cumpără de la șofer și costă 1,5 euro/persoană sau de la un automat și costă 1 euro/persoană. Acesta circulă din oră în oră, iar drumul până în Bari durează 40 minute. Noi am regretat că am ales autobuzul, acesta fiind plin până la refuz.
2. Shuttle bus – acesta are curse mai dese decât autobuzul 16. Biletul costă 4 euro, nu există opriri, iar stația finală este gara centrală.
3. Trenul – stația se află exact lângă aeroport, din fața terminalului sosiri putându-se coborî în stație. Biletul costă 5 euro. Circulă cam la 30-40 de minute.

În 40 de minute am ajuns la destinație, piața Aldo Moro, în fața gării centrale – Bari Centrale. De acolo ne-am îndreptat pe jos până la apartamentul închiriat pe AirBnB, undeva pe Lungomare, faleza orașului Bari. Am ales cazarea în funcție de condițiile oferite, dar mai ales pentru poziția sa, având o priveliște minunată asupra mării. Apartamentul este amplasat atât lângă zona veche, cât și de cea nouă, cu artere comerciale, cafenele, magazine alimentare etc..

Ne-am lăsat bagajele și am plecat să descoperim orașul, fiind deja ora 17.

Am început, evident, cu Bari Vecchia, adică centrul vechi al orașului. De la hotel, în 15 minute, am fost acolo. Am luat-o pe promenada de la malul marii, Lungomare, unde ne-am uitat cum pescarii stăteau la povești, apoi am cotit spre orașul vechi.

Străzile paralele și perpendiculare, lungi, duc spre piața Aldo Moro (unde este gara centrală) și spre alte artere importante: Corso Cavour, Corso Vittorio Emanuele II.

Pe Corso Cavour ne-a întâmpinat un bulevard larg și lung, cu clădiri impunătoare, cum sunt Palatul Camerei de Comerț, Teatrul Petruzzelli (considerat al IV-lea ca mărime din Italia), Palatul Atti.

Pe Corso Vittorio Emanuele II, un alt bulevard lung și larg, cu multă verdeață, palmieri înalți ce umbresc un scuar ce se întinde de-a lungul bulevardului ne-am putut bucura ochii cu clădiri impunătoare, cu importanță istorică și culturală: Teatrul Piccinni, Palatul Guvernului și Palatul Fizzarotti.

Corso Vittorio Emanuele II desparte cele două jumătăți de oraș, orașul nou și orașul vechi. Ținta noastră era Bari Vecchia, așa că am ajuns și acolo. Bari Vecchia este un labirint de străzi înguste, pietruite, cu ganguri misterioase, biserici impunătoare, piațete cu terase și mici magazine. În drumul nostru am bifat cele două biserici faimoase: Basilica San Niccola și Catedrala San Sabino.

Seara ne-a prins descoperind farmecul deosebit al acestor străduțe. Mirosul rufelor proaspăt spălate și întinse la uscat în balcoane sau direct în stradă, pe uscătoare, se completează cu cel al bucatelor preparate în bucătăriile celor care locuiau acolo. Prima înghețată am savurat-o la poalele castelului Norman-Svevo. Și aceasta a fost prima din multe altele.

Obosiți, după o zi plină, cu 8 km parcurși în 5 ore, ne-am îndreptat către cazarea noastră, a doua zi având planificată vizitarea orașului Monopoli.

Ne propusesem să colindăm în lung și în lat regiunea Puglia, deci aveam nevoie de un mijloc de transport rapid și la îndemână pe timpul sejurului, pentru a valorifica la maxim cele 6 zile cât urma să stăm acolo. Știam că transportul în comun este foarte ok și la prețuri acceptabile, dar, începând cu data de 1 mai, autoritățile au hotărât să modernizeze anumite drumuri și trasee pe calea ferată.  De exemplu, până în Matera făceam minim 3 ore/dus și costa 16 euro/2 persoane. Asta însemna 6-7 ore pe drum și 32 euro biletele. Inacceptabil! Așa că, cu doar 2 zile înainte de plecare, am hotărât să închiriem o mașină. Pentru prima dată. Cum puteți închiria o mașină, care sunt pașii și care a fost experiența noastră puteți citi în articolul Cum închiriezi o mașină în Bari, Puglia.

Marcajele pentru locurile de parcare sunt pe culori: albe – locuri de parcare fără plată (dar foarte rare), galbene – locuri de parcare pentru rezidenți și persoane cu handicap, albastre – locuri de parcare cu plată. Noaptea, între 20:30 și 8:30, parcarea este gratis în locurile cu marcaj albastru (cel puțin, așa era în zona C a orașului). O oră de parcare costă între 0,50 – 2 euro/oră, în funcție de zonă, A fiind cea mai scumpă. Biletul de parcare se cumpără de la un automat și, apoi, se pune pe bordul mașinii, la vedere. Majoritatea automatelor acceptă doar monede și card, așa că este bine să fiți pregătiți cu mărunt. Plătiți întotdeauna cât aproximați că stați, sau chiar puțin mai mult. Poliția locală este foarte vigilentă și patrulează constant prin parcări pentru a da amenzi.

Există și aplicații care pot fi folosite pentru plata parcării (ex. MyCicero, EasyPark). Găsiți pe automate informații în acest sens. La EasyPark, parcarea se plătește la minut, ceea ce este un avantaj. Nu am avut probleme cu parcările, găsind întotdeauna loc în apropiere de zona unde eram cazați. Dacă nu am fi găsit, lângă plaja Pane e Pomodoro există o parcare foarte mare la care se plătește 1 euro/noapte.

Singura problemă observată a fost la trafic. Dacă nu sunteți atenți, puteți fi accidentați de mașini și scutere. Până acum nu am întâlnit șoferi mai indisciplinați ca aici. Prioritatea pietonilor pe zebră este facultativă, practic dau peste tine. Eu era să zbor de pe trecerea de pietoni cu ajutorul unei băbuțe care nu a oprit deloc. Așa că mare atenție la traversarea străzii. Nu prea se respectă nici indicatoarele, așa că aveți grijă și când conduceți.

Bari nu înseamnă doar orașul de pe malul Marii Adriatice. Dacă tot am ajuns acolo, era păcat să ratăm locurile frumoase despre care citisem. Cele 6 zile pe care le-am avut la dispoziție le-am împărțit astfel:

• Prima zi, începând cu ora 17, după ce ne-am cazat până seara târziu, am dedicat-o orașului Bari;
• A doua zi am vizitat orașul Monopoli (puteți citi aici deaspre asta) și am mers să votăm pentru alegerile europarlamentare și referendum + o plimbare pe străduțele din Bari;
• A treia zi am vizitat Matera și Altamura (am povestit aici despre ele);
• A patra zi am vizitat Polignano a Mare (impresii povestite aici) și Ostuni;
• A cincea zi ne-am plimbat prin Alberobello și Martina Franca (am scris aici despre ele);
• Ultima zi vreo 2-3 ore prin Bari, pentru un ultim cappuccino aici, la 11:15 urmând să plecăm spre aeroport.

În articolele viitoare o să vă povestesc despre Alberobello, Matera, Ostuni, Polignano a Mare, Monopoli, Martina Franca, Altamura și alte zone frumoase și pitorești.