Elafonisos – partea II

Plajele din Elafonisos, că doar ele au făcut celebră micuța insulă, sunt foarte frumoase și diferite de ce am întâlnit până acum în Grecia. Cele mai cunoscute sunt Simos mare, Simos mic și Panagia. Evident, există și altele micuțe, chiar si cea din localitate. Despre insula Elafonisos și ce puteți face pe ea găsiți mai multe informații aici.

Plaje spectaculoase am întâlnit si în alte părți ale Greciei, dar în Elafonisos nu sunt doar spectaculoase, sunt și bune de bălăceală toată ziua (am stat în apă până ne-am încrețit mai rău ca Macaulay Culkin în Home Alone), fără valuri (noi am prins 2-3 valuri, suficiente cât să iau câteva guri bune de apă), nisip galben-roz, apă limpede și fără arici de mare.

Acestea sunt plaje unde poți lăsa un copil mic să se zbenguie toată ziua fără mari griji.

Noi am ales plaja Simos mic. Am ajuns ușor la ea: am mers pe drumul din port către stânga și, peste aproximativ 4 km, am ajuns la o parcare mare, oarecum amenajată, unde scria „Parking Simos”. Aceasta este parcarea pentru Simos mare. Pentru a ajunge la Simos mic, am mai mers puțin înainte și am ajuns la o altă parcare, mai mică. Mașinile care nu mai au loc în această parcare sunt lăsate pe marginea drumului. Nu am auzit sau citit să se fi întâmplat vreodată ceva la vreo mașină lăsată acolo. Lângă parcare există 2 terase, singurele din zonă. Asta face ca prețurile să fie puțin mai mari decât în localitate. Am mâncat doar la una dintre ele, care era mai mereu plină de cei care își potoleau setea sau foamea. Mâncare ok, nimic extraordinar.

Până pe plajă există câteva podețe de lemn. În anumite zone trebuie atenție sporită pentru că fie că lipsesc șipci, fie sunt aproape să își dea obștescul sfârșit.

Ajunși la plajă, ni s-a tăiat respirația! Plaja destul de lungă era împărțită pe din două: zona amenajată cu umbrele și șezlonguri și zona în care fiecare venea cu ce avea/dorea.

Nisipul extrem de fin era o încântare la atingere. Singurul defect era faptul că era fierbinte.

Am închiriat 2 șezlonguri și o umbrelă, 5 euro/fiecare.

În mare exista un melanj de nuanțe albastre: de la albastru închis la azur și turcoaz. Însă, dacă intrai în apă, aceasta era bleu, un bleu deschis, cu reflexii incredibile datorate culorii nisipului. Intrarea în apă era lină, puteai merge destul de mult până ca apa să ajungă la nivelul umerilor. Perfectă pentru copii și cei care nu știu să înoate! Curată și limpede, fundul apei se putea vedea fără probleme.

Din când în când, în zare apărea câte un yacht care strica apectul nesfârșit al mării.

Deși prietenii noștri ne-au avertizat că ar putea bate vântul mai tare și ne-ar putea cauza probleme, acest lucru nu s-a întâmplat. Da, a bătut puțin vântul, dar totul a fost ok. Nu au existat praf sau valuri imense care să ne alunge de pe plajă.

Am adunat scoici, ne-am plimbat pe cele două plaje, am savurat un milkshake bun, am ascultat muzica valurilor.

Vecinii de șezlonguri au fost liniștiți, preocupați doar de cartea pe care o citeau și de felul în care trebuia să își mute șezlongul după soare. Nu exista muzică care să răzbată din boxe, oameni care să țipe, mucuri de țigări prin nisip sau gunoaie aruncate aiurea. Fiecare strângea după el și lăsa curat locul în care a stat.

În prima zi am stat în Simos mic, dar am vizitat și Simos mare pentru a ști unde mergem a doua zi. Ne-a plăcut mai mult Simos mic, Simos mare fiind mai mare și mai aglomerată. Preferăm locurile mai liniștite și mai puțin aglomerate, așa că pentru următoarele zile am stat la Simos mic.

Există și plaje mai mici, neamenajate, stâncoase sau cu nisip. Fiecare poate găsi una care să îi placă.

Aici ne-am încărcat cu soare pentru următoarele 6 luni și ne-am relaxat maxim.

Plajele Simos din Elafonisos sunt o destinație perfectă pentru vacanța de vară, o îmbinare a frumuseților naturii cu liniștea și simplitatea. Da, din București sunt 1700 km până acolo, dar merită fiecare km parcurs.

Pe insula ocolită cât de cât de dezvoltarea urbană poți da timpul înapoi cu sute de ani doar privind culoarea mării. Și atunci nu îi mai invidiezi pe bătrânii de la taverne, ci te simți asemenea lor: relaxați, zâmbitori și optimiști.

Am plecat cu o urmă de regret că nu am stat mai mult, dar cetatea din Monemvasia ne aștepta să o vizităm.