După îndelungi căutări în zonă, am ajuns la Conacul lui Maldăr, la aproximativ 100 km de locul în care noi eram. Imaginile văzute pe Internet și review-urile de pe TripAdvisor m-au făcut să iau hotărârea rapid că acela este locul pe care îl căutam. Un simplu telefon a rezolvat problema: am rezervat o cameră pentru duminică noaptea.
Preț: 70 euro cu mic dejun inclus.
Din București, drumul nu durează mai mult de 3 ore, pe autostrada A1 înspre Pitești, Râmnicu Vâlcea și apoi urmând direcția spre Târgu Jiu. Din Horezu, urmați indicatorul spre Culele de la Măldărești și, după aproximativ 5 km, ajungeți la Conacul lui Maldăr. Impozant, elegant, nobil!
Clădirea principală este o culă oltenească restaurată impecabil. Arcadele și ușile în stil brâncovenesc, grinzile din lemn, mobilierul din lemn masiv sculptat, țesăturile lucrate manual și decorațiunile vintage (dar de cea mai bună calitate) dau un aer maiestuos, plin de eleganță și bun gust întregii clădiri.
Cele 18 camere sunt mobilate și decorate diferit, fiecare cameră fiind unică. Noi am primit camera 1. Fiind duminică seara, într-o perioadă destul de rece și cu ploi dese și mărunte, am fost singurii oaspeți din conac.
Patul a fost uriaș (probabil are 180*200 sau 220). Salteaua a fost perfectă pentru noi, suficient de tare, oferindu-ne confortul de care aveam nevoie pentru a ne odihni după o zi lungă și grea. Lenjeria de pat albă, din bumbac de cea mai bună calitate, era decorată cu o broderie superbă cu model tradițional. Deși patul era dublu, pilota nu era una mare, dublă, ci am găsit 2 pilote călduroase și ușoare care cred că își fac treaba cu brio în nopțile friguroase. Noi nu am avut mare nevoie de ele, în cameră fiind o temperatură rezonabilă (bănuiesc că undeva la 22-23 grade, în timp ce afară erau cam 6-7 grade).
Un dulap cu câteva umerașe vă pot ajuta să păstrații hainele într-o formă cât mai bună. O cană electrică, câteva pliculețe Lipton de ceai și de zahăr vă pot ajuta să vă încălziți dacă aveți nevoie. Însă, dacă chiar doriți un ceai, vă recomand să mergeți la restaurant și să vă luați un ceai de tei tradițional, făcut din flori de tei culese de ei și îndulcit cu miere. Prețul unei cești de ceai aromat? 4 lei! Eu adaug și un strop de lămâie pentru aromă și vitamina C!
Baia mare avea cabină de duș semirotundă și am găsit și halate de baie. Un minus ar fi lipsa papucilor de baie, destul de necesari. Prosoapele – moi și din bumbac de calitate. Pe noi nu ne-a încântat foarte mult parfumul/mirosul din baie, acesta fiind unul puternic și destul de neplăcut.
Ca la orice conac boieresc, a existat și o casă a servitorilor. Aceasta a fost transformată într-un restaurant în care se servesc cele 3 mese ale zilei sau un pahar de vin, o cafea, un ceai, o limonadă. Același stil brâncovenesc a fost păstrat și aici: mobilier masiv cu încrustații superbe, decorațiuni vintage, mici accesorii care dau un farmec rustic (rămurele înflorite de meri, cireși și alți copaci înfloriți în această perioadă).
Mâncarea? Excepțională! Fiind singurii prezenți la micul dejun, nu am avut bufet suedez, așa cum am văzut prin pozele altora, ci ne-au pregătit câteva platouri cu diverse bunătățuri: brânză de vacă, caș afumat, șunculiță afumată (cea mai bună pe care am mâncat-o vreodată!!!), roșii, castraveți, 2 tipuri de salam uscat, șuncă de Praga, ouă ochiuri, 2 tipuri de prăjituri de casă (prăjitură cu mere și prăjitură cu cremă de lămâie), 2 tipuri de măsline, zacuscă, gem de afine, o carafă mare cu smântână grasă-grasă, apă, o carafă mare cu limonadă cu sirop de mentă și lămâie, o carafă cu lapte cald, cafea, 2 tipuri de pâine. Toate au fost excepțional de gustoase, fiind produse locale sau făcute chiar de ei. Șunculița au făcut-o ei în iarnă, când au tăiat un porc (din păcate nu au și de vânzare), gemul și zacusca sunt făcute de ei vara. Calitatea și prospețimea produselor te fac să le apreciezi maxim.
Pentru masa de prânz, doamnele de la bucătărie se hotărăsc până în ora 10 ce vor pregăti, în funcție de ceea ce găsesc și ce inspirație au. Folosesc toate produsele de sezon, în această perioadă fiind la mare căutare loboda, ștevia și leurda. Pentru cină se pregătește un alt meniu.
Atât la prânz, cât și la cină, există următorul meniu: un antreu care costă 20 lei, 2 tipuri de ciorbe/supe – 15 lei/400 ml (noi am ales o singură porție de ciorbă și am rugat să ne fie adusă în 2 boluri – aici am mâncat cea mai bună ciorbă de lobodă cu ouă de prepeliță), 2 feluri principale – 35 lei (care conțin și garnitură/salată) și 2 sau 3 feluri de desert -15 lei (am mâncat cel mai bun cataif reinterpretat). Meniul este schimbat zilnic, astfel încât niciodată să nu te plictisești de ceea ce găsești în el.
Lista de vinuri este lungă și, cu siguranță, fiecare găsește ceva care să îi placă. Noi am încercat vinul casei și ne-a plăcut foarte mult.
Prețurile sunt absolut decente pentru calitatea și cantitatea mâncării primite. Totul proaspăt, bine pregătit, cu gust. Nu am avut ce reproșa. Și am băut și cea mai bună socată!
Câteva exemple de preparate pregătite în bucătăria Conacului: curcă cu castane și salată verde; friptură de vită cu cartofi și lămâie servită cu gogoșar umplut cu conopidă; piept de curcan cu orez basmati, ciuperci și salată verde; mușchiuleț de porc umplut cu sos de verdețuri, cartofi copți cu muștar Dijon și garnitură de morcovi cu ceapă verde; pâine țărănească prăjită cu pastă din verdețuri de grădină, usturoi, brânză de capră și cimbrișor; ciorbă de dragavei cu ou de prepeliță și pâine prăjită; ciorbă acră de cartofi cu afumătură și leuștean.
Pozele povestesc mai bine ceea ce vreau să spun, așa că vă invit să le vedeți și să poftiți la ele:
La toate acestea se adaugă un domeniu generos, cu multă verdeață, o piscină exterioară cu șezlonguri și un foișor pentru sezonul cald. Toate sunt foarte bine întreținute, grija din interiorul conacului văzându-se și în exterior.
Întreg personalul este îmbrăcat în straie vechi și ești zilnic întrebat cum îți place și cum te simți. Cu un zâmbet mare, călduros și sincer.
Chiar dacă picura ușor afară, am făcut o plimbare la culele din Măldărești: cula Greceanu, cula Duca și ceea ce cândva a fost casa de vacanță a lui I.GH. Duca, devenită apoi reședința permanentă în ultimii ani de viață ai soției lui. Acestea se află la aproximativ 10-15 minute de mers pe jos față de conac. Prețul unui bilet a fost de 5 lei/persoană. O incursiune în istoria Olteniei, frumos prezentată de custodele ansamblului, a făcut ca cele 2 ore petrecute acolo să ne deschidă apetitul pentru masa de prânz.
Deși în program scria că lunea este închis vizitatorilor, custodele, o doamnă foarte drăguță, văzându-ne probabil pe geam (zgribuliți ca niște pisici rătăcite și înfometate), a venit cu un zâmbet mare și un șirag greu cu chei și ne-a plimbat, povestit și arătat tot ceea ce putea. Deși fondurile de la stat sunt foarte mici și veniturile la fel de mici, această doamnă își face datoria cu multă dăruie și pasiune.
Programul de vizitare este 10 – 18, lunea fiind închis. Dar, dacă aveți noroc, poate puteți intra și lunea.
Atenție! Dacă doriți să mâncați la Conacul lui Maldăr, trebuie să sunați și să faceți rezervare. Altfel, puteți avea surpriza să nu găsiți o masă liberă sau să nu fi avut alte rezervări și, în acel caz, să nu fi pregătit un meniu. Dar, cu siguranță, vă pot pregăti ceva special și delicios dacă nu au un meniu deja hotărât. Sunt foarte flexibili, dornici să mulțumească oaspeții și să le ofere tot ceea ce au mai bun.
Ospitalitatea personalului, bunul gust, calitatea serviciilor și a mâncării, frumusețea locului și senzația de liniște merită din plin cele 3 ore de drum.
Odată ce l-ați descoperit, vă va rămâne în inimă și o să vă doriți să reveniți ori de câte ori aveți ocazia.
Hello!